Acum 300 de ani, cand eu si cele mai bune prietene ale mele eram mari studente la Drept, moda nu era ce este azi.
De exemplu, in Sibiu erau zero malluri, 3 magazine pe centru si un fel de targ organizat pe 3 etaje intr-o cladire comunista unde erau odinioara (before my time) expuse noile trenduri si unde gaseai ghete Clujeana, palarii de animal impaiat si Alain Delon-i pentru domni (pentru cunoscatori, vorbesc de magazinul de fasion emblematic al orasului, “Dumbrava”, care, dupa ii cum ii spune numele, gazduia niste articole vestimentare cel putin pestrite).
Sa ne intelegem. Cel mai modern magazin de haine de pe vremea aceea era …(suspans!) Kenvelo. Si daca erai ca mine, strangeai bani un semestru din bursa de excelenta (sa avem pardon!) ca sa-ti iei ceva de acolo si te rugai sa nu aiba o colega aceeasi bluza.
Pe atunci, accesoriile nu intrau in radarul meu de fashionista.
Nu ma dadeau pe spate curelele, gentile si cand venea vorba de gablonturi, ma dadeam boema cu cercei candelabru asortati cu un top cu spatele gol, cu care ieseam tantosa in singurul club din oras.
La cursuri, adoptasem uniforma de blugi + bluza + superstaruri – care, fie vorba intre noi, inca e my fave of all time. Ideea e ca asa ne imbracam mai toti tinerii de pe atunci. Insa nu si prietena mea, Theo. Never. Ea era o aparitie. Avea geanta, din aceea de piele, mare, ca un diplomat, dar in varianta cool. Purta curea in talie si sacou. Si ROCHII!
Daca, in cazul meu, colegii de la facultate au aflat ca am picioare dupa 4 ani de studii, cand a trebuit sa imbrac o rochita la banchetul clasic, despre Theo se stia cat e de priceputa la combinatii stilistice, asa cum se stia ca profesorul de la TGD (pentru cei ce sunt muggles in Drept – that’s Teoria Generala a Dreptului) o sa pice jumate de generatie la primul examen.
Cel mai mult ieseau in evidenta accesoriile si modul in care le asorta – fix ca in reviste!
Insa fara sa epateze sau sa exagereze. Totul era perfect. Subtil. Daca simtiti o nota de ciuda printre randuri, sa stiti ca sunt ramasitele anilor de studentie in care totul a fost greu.
In schimb, pentru Theo, totul parea usor. Si natural. Stia ce vrea de la viata, iar asta mi se pare incredibil la orice varsta, apoi la 20 si un pic de ani! Zambea non-stop. Alegea de easy way, alegea sa fie optimista, fara bull-shit-urile de comfort zone si mindfulness de care ne lovim peste tot azi.
Cand am terminat facultatea, Theo s-a orientat spre ce facea mai bine. A imprumutat cea mai mica suma de bani pe care v-o puteti inchipui pentru a incepe un business. A plecat prin Europa si a stabilit intalniri cu niste producatori de bijuterii. A facut o prima comanda de accesorii si a inceput cu bratari cu snur rosu si pandantiv way ahead of their time.
A ales tipul de bijuterii care-i placeau ei, bazandu-se pe super instinctul nativ. Mare lucru! Si a infiintat TALISE, brandul sau propriu de accesorii pe care toti am inceput sa le purtam cu atata drag.
Pana la Talise, n-as fi zis ca eu am sa aleg bijuterii de aur.
Never. Nici in ruptul capului. Aurul era ceva de tantici de la tara, niste gretosenii la vremea aia, in capul meu.
In prezent, tot ce ma vedeti purtand – cum ar fi colierul meu preferat cu scoica sau inele stacked pe care le mix & match cum pot eu mai bine – sunt toate fie de aur, fie suflate cu aur. Si imi plac la nebunie.
Daca ma cunosti, stii ca nu ma despart niciodata de bratarile de la mana, le iau cu mine in toate vacantele, in bag in toate marile pe la care ajung si le port la toate evenimentele.
Absolut toate bijuteriile Talise sunt finute – credeti-ma, am incercat sa gasesc alt cuvant mai fancy, dar nu am reusit! Nu vezi mai intai colierul si peste 3 ore persoana care-l poarta. Nu sunt genul de accesorii care te ingroapa in bling, insa cand le porti, iesi natural in evidenta. Orice cercel spune o poveste, fiecare colier iti arata ceva despre persoana care-l poarta, fiecare banut pe snur marcheaza o clipa pe care vrei sa o pastrezi cu tine pentru totdeauna.
Am o bratara cu o piesa de puzzle pe un snur rosu pe care am incriptionat data la care mi-am cunoscut una dintre cele mai bune prietene. Si ea o poarta pe aceeasi, in fiecare zi, chiar daca acum ne desparte un ocean. Am oferit cate un banut de aur pe care e numele fiecarui copil la al carui botez am dansat. Personalizare si protectie anti-deochi, pentru ca, atunci cand e vorba de micuti, nu te joci cu treburile astea! De 1 Martie, fug ca disperata la Talise sa-mi iau cele mai misto martisoare pandantiv.
Accesoriile Talise te fac pe tine sa te simti ca o bijuterie!
Si asa si trebuie!
Am renuntat de mult sa platesc pentru branduri de top fara pic de personalitate. Nu te va intreba nimeni de unde ai bratara tipica, cu un milion de zdranganici atarnate. Pentru ca au vazut-o de atatea ori. Dar de fiecare data cand alegi ceva care ti se potriveste si te pune pe tine in evidenta, pregateste-te pentru intrebari si complimente.
Arunca un ochi la Talise si vezi ce-ti place de acolo. Nu pentru ca am torait eu despre cat de misto e prietena mea – pe care by the way, o gasesti la magazinul ei din Sibiu, dar no worries, ca livreaza peste tot in tara si in Europa – ci pentru ca deep down, stii ca vrei si tu ceva special, numai pentru tine.
