Azi m-am intalnit cu fostul meu iubit.

Intr-o zi oarecare de iarna, umeda si friguroasa in care nu aveam nici un motiv de a iesi din casa, si totusi mi s-a pus pata pe un meniu local de brunch care m-a dat jos din pat. Nimic nu te paleste mai tare decat dorul de oul posat! 

Tocmai ce iesisem de la localul cu pricina, iar eu o luasem inaintea prietenului meu, aproape la goana, spre masina, de frig ce-mi era. Aveam capul bagat in piept, eram atenta la fiecare pas alunecos, si aveam mainile incrucisate ca sa-mi strang si mai bine parpalacul pe langa corp.

Am ridicat ochii din pamant cat sa nimeresc trotuarul si, ce sa vezi? La cativa metri in fata mea, fosta mea mare iubire.

Urma sa ne ciocnim inevitabil unii de alții, fara avertisment, fara sa ne gandim vreo clipa ca asa ceva e posibil, venind din direcții opuse ale aceluiași trotuar, si avand zero sanse de a ocoli icebergul emotional ce se vedea in fata. Eram prinsi de balustrada unui Titanic sufletesc, mai aveam cateva clipe inaintea impactului ce m-ar fi nimicit si totusi nu ma puteam opri.

Ex-ul meu a salutat si s-a oprit din drum. A dat mana cu actualul meu partener, au schimbat câteva vorbe de parcă totul era normal, de parca ei erau amici vechi. 

Eu am zis un “salut” scurt, mi-am incetinit pașii fara sa ma opresc și am facut totul în putinta mea sa nu fiu prea draguta, prea prezenta sau prea politicoasa.

M-am uitat în ochii lui pentru o fractiune de secunda, fix inainte sa ma intorc de tot si sa plec pe drumul meu. Atunci l-am surprins facand acelasi lucru.

Nu ne-am mai vazut de ani de zile.

Ultima amintire legata de el s-a petrecut in noaptea aceea in care am simtit din plin agresivitatea si ego-ul lui impietrit. Tot atunci mi s-a confirmat ca nu l-am cunoscut vreodata si ca ce am iubit eu era o holograma proiectata de mintea mea in culori care mai de care.

Azi m-am întalnit cu omul, nu holograma. Iar el nu mai avea nimic interesant pentru mine.

N-am simtit nevoia sa zambesc, sa-i caut disperata privirea, sa fac pe interesanta sau preafericita.

Nu m-am prefăcut ca rad la o gluma nespusa de catre iubitul meu. Nu l-am luat repede de mana si nici nu am sarit la gatul lui.

Nu mi-am împins stomacul la loc si nici nu mi-am restrans respirația cand a trecut pe langa mine. 

El arata bine.

Eu trebuia sa am parul spalat.

Pentru o mini secunda m-am bucurat ca eram machiata.

Dar pentru tot restul zilei, m-am bucurat ca eram cu altcineva. Nu numai pe strada. Ci peste tot.