Prajitura marmorata cu mascarpone
Acum 11 ani, sarbatoream un Revelion pe buget redus, dar cu atata veselie incat nu se inventasera inca poze de dimensiuni asa de mari ca sa o cuprinda. Eram studenta tipica, tocilara, care traia de pe o bursa pe alta, cu idei marete despre viitor, speranta in ochi si un grup fantastic de prietene care faceau ca totul sa para usor, inclusiv sesiunile legendar de crunte de la Drept.
Intra in scena prietena mea, Diana, care stie ca nu se vine in vizita cu mana goala si mai ales la o gazda ca mine, care mereu gateste cu talent un ceai si cam atat, dar e bucuroasa de oaspeti. Seara cu pricina era de fapt o continuare la un Rev, in apartamentul fara parinti al iubitului meu de pe vremea aceea cretacica, ce era un vis pentru niste perechi de tineri, va dati seama. Aveam leftovers de la seara precedenta, toate in maioneza, sticksuri si alune la cutie.
Apare Diana cu o tava de prajituri in 2 culori, ceva galben cu maro ciocolatiu asa, care miroseau dumnezeiesc. Delicatesa avea nume fancy: “prajitura marmorata cu mascarpone” si pana sa-i invatam numele, am topit o tava intreaga si ne lingeam pe degete.
Cremoasa, moale, topita pe cerul gurii, cat trebuie de dulce, cu o textura de crema scumpa de fata, n-aveai cum sa-i rezisti! Prajitura aia ne-a facut sa ne simtim bogati! Ciudat cum un desert te poate face sa te simti atat de alintat sau cum o mancare te leaga pe viata de oameni, cum un miros te poarta prin amintiri sau cum un gust iti trezeste simturile.
11 ani mai tarziu, aceleasi 5 fete din facultate, s-au reunit acasa la ce este acum una bucata “food blogger extraordinaire” – the one and only Diana – care ne-a intampinat cu prajitura pe care o pomeneam de fiecare data cand depanam amintiri din tinerete. Jumate de tava ne astepta, dar s-a evaporat inainte sa ne asezam la masa. Gazda fenomenala si-a scos mixerul si a preparat un-doi alta tura, a pus-o la cuptor si pana am reusit toate sa zicem ce am mai facut de cand nu ne-am vazut, tava numarul 2 de praji minune a fost gata. N-are sens sa spun ca si pe ea am dat-o gata pe nerasuflate.
Stiu ca deja salivati, asa ca nu prelungesc asteptarea si va las mai jos reteta magica, pe care o gasiti si pe https://cantboilanegg.com – casa tuturor retetelor care o sa va schimbe viata, mesele si sarbatorile, garantat.
Ingrediente:
- 100 grame unt
- 150 grame zahar
- 200 mililitri smantana dulce pentru frisca
- 2 oua
- 200 mililitri lapte
- 280 grame faina
- 3 linguri cacao
- 450 grame mascarpone
- 100 grame zahar
- 2 oua
- 1 lingura amidon
- 1 lingurita esenta de vanilie
Ce gadgeturi si ustensile va trebuie? Un mixer, o tava de 20 x 35 cm si un cuptor – pe toate le am pana si eu (marea artizana a fierberii de apa), deci no panic.
Las mai josi si pasi de urmat, furati de pe blogul Dianei:
- Cernem ingredientele uscate (faina si cacaua) impreuna, intr-un bol.
- Untul la temperatura camerei se bate cu zaharul pana obtinem un amestec spumos.
- Adaugam ouale pe rand, unul cate unul, mixand cu spor. Adaugam al doilea ou doar dupa ce primul este bine incorporat in compozitie.
- Peste compozitie turnam alternativ ingredientele uscate, laptele și smantana dulce. Mixam în continuare la viteza medie pana la incorporarea tuturor ingredientelor.
- Intr-un alt bol, amestecam crema mascarpone cu zaharul + esenta de vanilie. Adaugăm si cele doua oua pe rand. In final adaugam amidonul. Avem grija sa nu mixam prea mult ingredientele si taia crema!
- Turnam compozitia de cacao intr-o tava tapetata cu hartie de copt. Peste compozitia de cacao, adaugam din loc in loc cate o lingura din amestecul cu mascarpone. Cu ajutorul unui cutit ascutit, amestecam usor crema de mascarpone cu compozitia de cacao pentru a obtine efectul marmorat.
- Coacem prajitura in cuptorul preincalzit la 180°C cu ventilatie timp de 45 minute.
- Facem testul coacerii cu scobitoarea aka daca prajitura este coapta, scobitoarea introdusa in mijlocul tavii va ieși curata!
- Scoatem prajitura de la cuptor și o lasam sa se raceasca pentru 10 minute. Se taie in felii dreptunghiulare si se serveste atat calda, cat si rece.
- Se poate pastra la frigider trei-patru zile intr-o cutie cu capac.
Stiu ca doriti sa aveti o prietena ca Diana, dar nu se poate, sac! E a mea!
Eu ii o alin mereu „factotum” pentru ca zau ca nu exista ceva la care sa nu se priceapa.
E cea care nu face chestiile doar pentru aparente, ci pentru ca asa traieste ea, din plin.
Serveste limonada in sticlute decorative, cu capac si pai decorativ, toate puse intr-un suport metalic, cu tenta vintage. Face gem de casa si imi da la pachet. Coace cozonaci pentru ca asa miros sarbatorile la ea in casa. Are mereu cel mai frumos brad de Craciun.
Pe vremuri, ne pregatea cele mai bune clatite intr-o garsoniera micuta, pe un aragaz vechi unde sarbatoream o sesiune fara restante. Va jur ca si atunci noi eram la fel de date pe spate de ea, ca si acum, cand are job full time, 2 copii minunati, si un blog care-l face gelos si pe Jamie. Nu ma credeti? Dati un scroll aici si imi spuneti dupa!
