Ani la randul, de fiecare data cand ma gandeam la tine, aveam o singura fantezie: sa ma vezi pe strada, sa ne intalnim la o petrecere, sa ma gasesti intr-un club. Sa fie pura intamplare, dar ca prima data, sa ni se blocheze privirile unul la altul, prin multime. Sa se opreasca muzica daca se poate. Sa ma vezi.
Sa-ti placa cum arat, sa fiu impecabila, relaxata, fericita, nonsalant zambitoare si radianta ca-ntr-o reclama la sampon – toate astea pentru ca tu sa-ti dai seama ce ai pierdut.
Sa-ti dai pumni pentru ca nu ai putut sa fii tu cel care-mi ofera fericirea. Sa stii ca ai facut prea putine, prea tarziu. Sa vad in ochii tai ca stii ca aveam dreptate atunci, demult.
Gandurile astea le teseam pana mai ieri, intr-o dorinta amara, imatura si meschina, la care nu am mai facut un update de o tona de ani.
Desigur, viata s-a incapatanat sa-mi demonstreze ca nicicand nu se intampla cum vreau eu, si ca mai am de crescut pana ma fac om mare si bun, asa cum pretindeam ca sunt.
De asta, de fiecare data cand ne-am zarit, din greseala, eu eram cu un guguloi de par nespalat in cap, din ala de care ti-e rusine sa recunosti ca ai, cel putin o data pe saptamana. Odata infulecam o banana de parca nu mai vazusem asa ceva pana atunci si m-am hotarat sa o abordez ca un urmas de-a lui Ginghis Han ce sunt. Altadata am fost salvata pe muchie de cutit de cearcanele mele imense, ca daca nu erau ele, sunt precisa ca ai fi sarit pe mine…Eram de o frumusete lesinatoare, ce sa zic.
Planul in care eu eram diva careia tu n-ai putut niciodata sa-i rezisti si pe care o regreti o viata nu a functionat. Mi-a luat ceva pana sa-mi dau seama de ce. Am facut o lista, dupa cum bine imi sade si mi-am dat seama ca bombaneam degeaba.
N-ai iesit treaba cu aparitia mea fenomenala, dar au iesit atatea altele.
Am realizat ca …
Nu am avut: vacantele impreuna pe care le-am planuit. Casa visurilor noastre. Cateii pe care i-am pomenit de atatea ori. Dimineti nesfarsite de rasfat. Filmele lasate pentru cand avem timp. Joburile la care visam. Nunta despre care am vorbit cu atata frica emotie. Promisiunile de care ne agatam. Happy end-ul pe care-l meritam. Maturitatea la care tanjeam.
Avem: verile de atunci. Casele noastre de acum. Cateii, copiii, bucuriile de azi. Dimineti grabite. Filme cu noi sau cu altii. Joburile la care am lucrat. Relatiile pe care le-am ales. Schimbarile pe care le-am cautat. Prezentul pe care il meritam. Maturitatea pe care nu am crezut ca o vom atinge vreodata.
Acestea fiind spuse, tie, fosta mea mare iubire, nu-ti doresc sa te intalnesti cu cea mai misto varianta a mea, ci cu cea mai frumoasa versiune a ta, zi de zi.
Cum stiu sigur ca nu am sa am vreodata mai mult de o gramajoara de curaj cand vine vorba de trecut, am sa-ti spun aici despre tot binele care vreau sa ajunga la tine.
Sper sa ajungi omul minunat pe care-l gaseam in tine, chiar si atunci cand imi era greu. In tipul ala fenomenal care provoaca pe toata lumea sa se ridice la standardele lui si sa fie mai buni.
In tatal grozav dupa care se vor scrie compuneri ode in cativa ani.
In sotul care nu inceteaza sa se imbunatateasca vreodata, de dragul celei pe care-o iubeste asa cum nu spera la 15 ani.
Sper sa ai curajul de a-ti trai viata asa cum vrea inima ta de poet, vanator, soldat, imblanzitor de femei nebune si imprastiate ca mine, si sa nu-ti refuzi nicio placere pe acest pamant, pe care sunt tot mai convinsa ca suntem doar niste musafiri. Faptul ca am stat la aceeasi masa, in acelasi timp si am baut din acelasi pahar se datoreaza unui plan mai mare ca noi. “Intamplarea” care a facut ca noi sa impartim o feliuta de iubire inca are un farmec al ei.
Mare smecherie nu am vrut sa-ti zic, pentru ca totul se rezuma la dragoste.
Daca te-am iubit atunci, fii sigur ca intr-o parte din sufletul meu, povestea noastra a ramas intacta. Cand vreau sa ma simt tanara, imi dau voie sa ma intorc la ea. Si, indiferent daca ne intalnim prin amintiri sau pe strada, o sa o iau de la capat cu chestiile siropoase pe care ti le doresc.
