Viata este despre momente. Atat. Asta e tot ce avem. Facem din momentele astea o poveste, o comoara, o emotie si o mostenire. Fiecare, dupa puteri.
Cele mai misto sunt momentele in care reusim sa oprim timpul. Ca cele in care traim sau suntem martori la ceva extraordinar. Cum ar fi nunta celor mai buni prieteni.
Atentie: urmatoarea intamplare relatata e inspirata din fapte reale si orice asemanare cu personaje reale este pur adevarata.
Intr-o seara de vara, ne stragem frumos la terasa, cum ii sta bine la tot romanul, toata gasca de oameni dragi. 6 la numar.
2 dintre ei – ce formeaza un cuplu excentric si imposibil de cool cam din ziua in care s-au cunoscut – ne anunta inainte sa ne soseasca bauturile ca se vor casatori curand. Ne roaga politicos sa ne scoatem telefoanele, sa ne holbam la ecrane si sa alegem impreuna data nuntii lor, pentru ca tot ce conteaza este sa fim toti impreuna. Cine face asa ceva????
Ma rog, ii dau cu planset, ca de obicei, chiuim toti de veselie de parca era nunta noastra, a tuturor, si stabilim frumos ca septembrie ar da bine in calendarele acum sincronizate pana cand moartea – sau G suite-ul – ne va desparti.
Pana aici, toate bune.
Intre timp, mirele, preocupat cu munca, are de plecat din tara, pentru ca asa se intampla cand esti mare expert pe treaba ta. Te vrea lumea, te cauta si te plateste. Si tu te duci sa-ti faci tara mandra, sfintind locul si compania in care ajungi, spaland toate cele netrebnice ce-au fost auzite despre romani inaintea ta.
Cine a mai trecut pe la starea civila in haine de duminica stie ca nu poti sa depui actele pentru casatorie de unul singur, ca un ciudat.
Musai in 2. Deci ce e de facut cand mirele e plecat din tara fix in perioada scurta oferita pentru a prezenta actele? Se face ditai procedura, se obtin exceptii si se anunta pe la toate institutiile ca se procedeaza altfel in asemenea caz.
Cei doi porumbei in cauza rezolva toate cele. Anunta pana si medicul de familie de speta, din timp, si primesc asigurarea ca nu e nici un bai. Trebuie doar sa se prezinte again pentru adeverinta de “apt de casatorie” cu x timp inainte si se stie ce e de facut.
Vine data, si miresuca se prezinta la medicul de familie, cerand adeverinta din 1700 toamna care atesta ca nu o sa impanzeasca lumea de sifilis si ca sunt ready for lift off, aaa…asta, casatorie! Desigur, in acea zi, medicul de familie titular lipsea si era inlocuit de alta tantica care nu stia nimic de situatia viitorilor miri.
Prietena mea explica frumos inca o data ce se intampla si ce au nevoie. Dna doctor ridica din umeri ca un emoji si zice senin replica care ar trebui inclusa in imnul nostru national: NU SE POATE.
“-Cum adica nu se poate?
-Nu se poate. Vi s-a dat deja o adeverinta.
-Da, e pusa la dosarul de la primarie, dar pentru ca logodnicul meu a plecat intre timp din tara, fix in perioada in care trebuiau depuse actele – si inca isi doreste sa se intoarca si sa ne casatorim (sa vezi chestie!), avem nevoie de inca una ca sa justificam toata nebunia asta. Va rog sa-mi eliberati alta adeverinta.
-Nu pot sa fac decat 1 singura pe luna. Asta e procedura, asta e sistemul, nu merge!
-Dna doctor, logodnicul meu a reusit sa primeasca a doua adeverinta de la medicul sau de familie. Deci cum se face ca sistemul a mers in cazul lui?
– Imposibil. Nu se poate, nu pot sa va ajut!
– Pai si ce facem, dna? Nu ne mai casatorim, gata? Avem totul pregatit, dar dvs sugerati sa anulam tot pentru o bucata de hartie?
—–– aici intervine ceea ce in literatura se numeste punctul culminant al oricarei povesti: eroina noastra mai are putin si sare la gatul dnei doctor. Tensiunea creste. Venele de pe frunte se umfla. Leo di Caprio se opreste pentru o secunda din a se da la tipe sub 25 de ani, si undeva, in lume, un urs polar e total dezinteresat de topirea ghetarilor. Toti isi tin rasuflarea.
In capul miresei se deruleaza toate momentele grele prin care au trecut impreuna:
….pai, dupa 10 ani de zile de relatie, in sfarsit ne hotaram sa facem acest pas si ne oprim inr-o hartiuta fara valoare? Dupa ce am trecut prin chinurile renovarii de apartamente impreuna si am supravietuit, dupa ce am trecut cu bine peste intalnirea cu mama soacra, dupa probleme de sanatate majore care aduceam scenariul cu “pana cand moarte ne va desparti” infiorator de aproape, dupa ce am ramas de manuta dupa diete, cure de slabire si de ingrasare fiecare din noi, dupa pandemie, rate si rude, imi spui ca povestea noastra se opreste la o hartie printata de un aparatel?
Fata ei se schimba la culoare cu fiecare iteratie de mai sus, a trecut de la frison si piele de gaina, la transpiratii fierbinti si gesticulari tot mai ample, pana cand tot ce a scos din gura a fost asta: —–––––
-Dna, dumneavoastra ma vedeti om aici, in fata dumneavoastra. Dar sub hainele astea, sub pielea asta, mie deja imi cresc solzi de dragon. Nu am sa-mi aman nunta din cauza unei adeverinte. Ma intorc intr-o ora, si pana atunci va garantez ca imi mai cresc doua capete, toate scuipatoare de foc. Va rog sa rezolvati cazul. „
Zis si facut. S-a intors peste o ora si ghiciti ce? Putea sa primeasca adeverinta salvatoare de casnicii si facatoare de minuni DACA cumpara 2 timbre de 1 leu. S-a dus intr-un suflet la cea mai apropiata posta care se inchidea si ea in 15 minute, si s-a rugat de coada de batranei sa o lase in fata, ca era in joc fericirea ei vesnica. A cumparat cele 2 timbre si a platit pretul celei de-a doua adeverinte.
Nunta s-a intamplat la data dorita de miri. Care culmea, fusese si data de casatorie a parintilor ei, data ce clar trebuia rescrisa cu fericire si sclipici in istorie, ca sa stearga amaraciunea traita de generatiile care nu au putut mai mult. Pozele de la cea mai cool nunta vin soon, dar si explicatii de ce unii o fac mai cu stil.
